ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ Încet, greoi. – Slav (v. sl. zabavĩnŭ).Sursa: Dicționarul limbii române moderne zăbávnic, -ă adj. (vsl. *zabavĭnikŭ, d. zabaviti, a zăbovi). Zăbovitor, greoĭ: om zăbavnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zăbavnic a. care lucrează încet, greoiu: alții mai zăbavnici în agerimea duhului OD. [Tras din zăbavă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (înv.) Care zăbovește, care întârzie; zăbovitor. ♦ încet, greoi. – Din sl. zabavĭnŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)