ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zăngănít s. n., pl. zăngăníturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂNGĂNÍT, -Ă, zăngăniți, -te, adj. v. ZĂNGĂNI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zăngănire; zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zăngănít n., pl. urĭ. Sunet de săbiĭ izbite ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zăngănit n. sgomot ce fac armele și alte corpuri sonore întreciocnindu-se.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zăngănít s. n., pl. zăngăníturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂNGĂNÍT, -Ă, zăngăniți, -te, adj. v. ZĂNGĂNI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zăngănire; zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zăngănít n., pl. urĭ. Sunet de săbiĭ izbite ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zăngănit n. sgomot ce fac armele și alte corpuri sonore întreciocnindu-se.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZĂNGĂNÍT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănít, zângănít s. n.] – V. zăngăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZÂNGĂNÍT, -Ă, zângăniți, -te, adj. v. ZÂNGĂNI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZÂNGĂNÍT, -Ă, zângăniți, -te, adj. v. ZÂNGĂNI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ZÂNGĂNÍT s. n. v. zăngănit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zăngănit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul zăngăni
zângănit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul zângăni