zvîc, interj. care arată zvîcnirea uneĭ mașinĭ, uneĭ vine congestionate (d. zvîcnesc [ca zvîr, zbîr d. zvîrl, zbor] saŭ d. vsl. zvenkŭ, zvonkŭ, zgomot; bg. zvuk, zîngănit [!]; sîrb. zvek, zvuk, zîngănit; rus. zvuk, bufnitură. V. sfîc).
Sursa: Dicționaru limbii românești