-ZÓF, -ZOFÍE elem. „Înțelept, înțelepciune”, „învățat”. (din fr. -sophe, -sophie, cf. gr. sophos, sophikos, sophia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ZOF2, zófuri, s. n. (Înv., Var.) Zuf. (din tc. zof)Sursa: Dicționarul etimologic român
zof, zófuri, s.n. (înv.) stofă subțire de lână de Angora.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
zof (zofuri), s. n. – Stofă orientală de lînă. Tc. zof (Șeineanu, II, 390). Înv.Sursa: Dicționarul etimologic român zof, zuf și sof n., pl. urĭ (turc. zof, sof, lînă, stofă de lînă, d. ar. sof). Vechĭ. O stofă supțire [!] de lînă de Angora. Azĭ Mold. nord. Pere de zof, un fel de pere dulcĭ timpuriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zof n. 1. od. materie de lână fină și ușoară: giubea de zof albastru deschis FIL.; 2. azi, Mold. pere de zof, cele mai timpurii, fața albă, gust dulce. [Turc. SOF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a