Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele zoală:

ZOÁLĂ, zoále, s. f. (Reg.) 1. Zoaie. 2. Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC]
Sursa: Dicționarul etimologic român


zoálă (-le), s. f.1. Apă amestecată cu săpun. – 2. Lături, apă murdară. – Var. pl. zoaie, zoi, soi, sing. zoarcă. Sl., cf. bg., rus. zolá „leșie” (Cihac, II, 474; Tiktin). – Der. zoli (var. zoi), vb. (a spăla cu leșie; a spăla prost rufele), din bg. zoljă, rut. zolyty (Candrea); zoit, adj. (spălat prost; murdărit; s. n., spălătură); zoios, adj. (murdar), cf. soios; zolniță, s. f. (cadă, vană; ciubăr), din pol. zolnica (Tiktin); zorcăi, vb. (Mold., a spăla prost). Zoală, s. f. (Trans., Mold., necaz; grijă), cu der. zoli, vb. (a freca, a amesteca; a munci din greu) este fără îndoială, același cuvînt (Tiktin; der. din pol. zola, Cihac, II, 474, nu este posibilă fonetic).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ZOÁLĂ, zoale, s. f. (Reg.) Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. [Pr.: zoa-]
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) zoálă f. col., pl. e (rut. bg. zolá, leșie. V. zoaĭe, zolesc). Nord. Zoĭ, lăturĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) zoálă f., pl. e (poate d. zoală 1, adică „spălătură, muncă”). Trans. Mold. Zbucĭum, trudă: în casa luĭ, vechea zoală cu slugile. (Slavicĭ). A da o zoală uneĭ trebĭ, a o face răpede [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

zoală f. pl. lături din zeamă, de săpun. [Rus. ZOLA, cenușă, leșie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a