ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZMEOÁICĂ, zmeoáice, s.f. 1. ~ ◊ (Fig.) Iapă focoasă și aprigă. 2. ~.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. I. Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Iapă focoasă și aprigă. II. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, cu flori albe dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). [Pr.: zme-oai-] – Din zmeoaie + suf. -că.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zmeoáĭcă (oa dift.) f., pl. (d. zmeŭ). Monstru femeĭesc din poveștĭ. O plantă umbeliferă numită și somnoroasă (laserpitium).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (în mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)