ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de a zincui și rezultatul ei; zincare. – V. zincui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
zincuíre s. f. g.-d. art. zincuírii; pl. zincuíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de a zincui și rezultatul ei; zincare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZINCUÍRE, zincuiri, s. f. Acțiunea de a zincui și rezultatul ei; zincare. – V. zincui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zincuire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zincui
