ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină facută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zéghe (-ghi), s. f. – Haină lungă, șubă. – Var. zeche. Origine necunoscută. Apare din sec. XVII. Der. din lat. setŭla, de la seta (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 311), sau din lat. decŭla, de la decus „podoabă” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIII, 459) nu este probabilă, cf. Tiktin. Mag. zeke (Cihac, II, 540) și săs. säcke provin din rom.Sursa: Dicționarul etimologic român
zéghe s. f., art. zéghea, g.-d. art. zéghii; pl. zeghi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zeghe, zeghi s. f. uniformă de deținut.Sursa: Dicționar de argou al limbii române ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.]Sursa: Dicționarul limbii române moderne zéghe (Munt. Olt.) și zéche (Trans.) f. (lat. sétula, păr aspru [dim. d. sêta, păr gros de animal], mlat. secla, ca zer din serum. D. rom. vine ung. zeke, sas. säcke, surtuc țărănesc. Cp. cu așchie, fachie, ureche, veche). Un fel de dimie. Suman lung sur orĭ alb de ĭarnă. V. chebe, coporan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zeghe f. haină din dimie albă: zeghea e haina muntenilor din stânga Oltului. [Vechiu-rom. zechie = lat. SETULA, păr aspru (medieval SECLA, zeghe)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)