ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
zbenguială, zbenguieli s. f. (er.) preludiul actului sexual.Sursa: Dicționar de argou al limbii române ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială[1].Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)