ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZBÂRCÍRE s. f. Faptul de a (se) zbârci; încrețire.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
zbârcire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul zbârci
