ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari), soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică. – Din zavragiu + suf. -oaică.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zavragioaică, zavragioaice s. f. 1. țigancă din grupul țiganilor nomazi, ursari sau căldărari 2. femeie scandalagioaică, certăreațăSursa: Dicționar de argou al limbii române ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)