Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele zavelcă:

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte [!]. V. vîlnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)
Sursa: Dicționarul etimologic român

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zăvélcă, V. zavelcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)