Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele zaraf:

ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

zaráf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf.Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani).
Sursa: Dicționarul etimologic român


zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Tc. sarraf.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zaráf m. (vechĭ și saraf, d. turc. saraf, ar. sarraf; ngr. saráfis, alb. bg. sîrb. saraf). Schimbător de banĭ în schimbu unuĭ mic folos. V. bancher, tîrgar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zaraf m. 1. bancher (azi mai mult ironic): zarafii armeni și ovrei năpădesc pe cel căzut GHICA; 2. cel ce schimbă bani (în piață). [Turc. SARAF].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZARÁF, zarafi, s. m. (înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)