Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele zapt:

ZAPT s. n. (Turcism înv. în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ZAPT, zápturi, s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare forțată. (din tc. zabt, cf. ngr., alb. zapti)
Sursa: Dicționarul etimologic român

zapt (-turi), s. n. 1. Administrație. 2. Confiscare, executare. – Mr. zapte. – Din tc. zabt (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 113), cf. ngr., alb. zapti.Der.: zapcíu, s. m. (administrator al unei regiuni, subprefect; perceptor; agent care execută hotărârile administrative sau judiciare; arg., câine), mr., megl., zaptiu, din tc. zaptci (Șeineanu, II, 384; Ronzevalle 113); zapciálă, s. f. (executare); zapcieríe, s. f. (slujba de zapciu); zapciitúră, s. f. (executare); zapcilấc, s. n. (slujba de zapciu; circumscripție administrativă); zapcií, vb. (a executa). – [9444]
Sursa: Dicționarul etimologic român

zapt (înv.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ZAPT s. n. (Turcism înv., în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța, a fura. – Tc. zapt, zabit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

zapt n., pl. urĭ (turc. nr. zapt, stăpînire, luare, administrațiune. V. zabet). Vechĭ. Stăpînire, autoritate, administrațiune: supt [!] zaptu luĭ. A face ceva zapt, a pune mîna pe ceva, a confisca, a sechestra. A face zapt cuĭva, a-l înfrîna. Azĭ. Olt. Jaf.
Sursa: Dicționaru limbii românești

zapt n. 1. od. confiscare, sechestru: s’o fac zapt OD.; 2. azi, în Oltenia, jaf. [Turc. ZABT].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ZAPT s. n. (înv.; în expr.) A face (un lucru) zapt = a-și însuși (un lucru) cu forța; a confisca. – Din tc. zabit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)