ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
zamfír (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130).Sursa: Dicționarul etimologic român zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Slav (v. sl. samfirŭ < gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne zamfír, V. safir.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zamfir n. pop. safir: palat de zamfir ISP. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (înv. și pop.) Safir. [PI. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv. și pop.) Safir [Pl. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zamfír (-re), s. n. – Varietate de corindon. – Var. zafir, safir, samfir. Mgr. σάμφειρος, sl. samfiru (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130).Sursa: Dicționarul etimologic român zamfír (safir) (înv., pop.) s. n., pl. zamfíre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (Înv.) Safir. [Pl. și: zamfiruri] – Slav (v. sl. samfirŭ < gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne zamfír, V. safir.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zamfir n. pop. safir: palat de zamfir ISP. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZAMFÍR, zamfire, s. n. (înv. și pop.) Safir. [PI. și: zamfiruri] – Din sl. samfirŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
