ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vârful tulpinii și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zambílă (-le), s. f. – Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hyacinthus orientalis). – Mr. zămbilă. Tc. zümbül (Roesler 592; Șeineanu, II, 382; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζιμπίλι, alb. zümbül, bg., sb. zumbul.Sursa: Dicționarul etimologic român
zambílă s. f., g.-d. art. zambílei; pl. zambíle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, așezate în ciorchine la vârful tulpinii; este cultivată pentru florile ei frumoase și mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Tc. sümbül.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zambílă f., pl. e (turc. [d. ar.] sünbul, pop. sümbül și zümbül; ngr. zimbili [scris -mpili]; bg. zumbul). Ĭacint. – Vechĭ și zambúl, zimbúl, pl. lĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zambilă f. 1. plantă din fam. liliaceelor (Hyacinthus orientalis); 2. floarea ei frumoasă și plăcut mirositoare. [Și zambul = turc. ZUMBÜL].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZAMBÍLĂ, zambile, s. f. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, grupate în raceme terminale la vârf și plăcut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sümbül.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)