ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată ca fustă, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zádie (-ii), s. f. – Fustă populară. Sl. zadŭ „partea dinapoi”, zadĕti „a așeza” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468; Drăganu, Dacor., I, 306).Sursa: Dicționarul etimologic român
zádie (pop., reg.) (-di-e) s. f., art. zádia (-di-a), g.-d. art. zádiei; pl. zádii, art. zádiile (-di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZÁDIE, zadii, s. f. (Reg.) Catrință, fotă; șorț. – Ucr. zadi.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zádie f. (vsl. zadnyĭ, posterior, zadĭ, înapoĭ, venit, probabil, d. sîrb. orĭ rut., adică „fota posterioară”, apoĭ „fotă în general”. V. zatcă). Trans. Vîlnic, catrință, fotă în general: îșĭ prinse în brîŭ zadiile (Rebr. 36), se dăduse jos din pat și-șĭ lega zadiile (50), reveni cu copilașu în zadia eĭ din apoĭ [!] (2, 65).
Sursa: Dicționaru limbii românești
zadie f. Mold. Tr. fota dinapoi. [Cf. slav. ZADITI, a pune pe sine (o haină)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)