ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
zăvelcúță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcúței; pl. zăvelcúțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 