ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ZĂPSÍ vb. IV. ~. (prob. din sb. zabušiti = a găsi, a da peste)Sursa: Dicționarul etimologic român
zăpsí (-sésc, -ít), vb. – A prinde, a surprinde. Origine incertă. Pare a fi sb. zabŭšiti „a afla, a găsi” caz în care este dubletul lui zăpuși. Această der., semnalată deja de Philippide, Principii, 17, ar fi mai convingătoare dacă s-ar confirma forma zăpși, menționată de acest autor și care nu apare în dicționare. Apropierea de zapt (Iordan, BF, II, 195), interesantă, suscită aceeași îndoială fonetică. Der. de la a găjbi (Tiktin) sau din letonul zapstit „a prinde” (Scriban) nu este convingătoare.Sursa: Dicționarul etimologic român zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpsésc, imperf. 3 sg. zăpseá; conj. prez. 3 să zăpseáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns. 2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zăpsì v. Mold. a surprinde: mă zăpsise în grădina lui CR. [Slav. ZABŬȘITI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)