VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-]
- V. văiera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
văierare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul văiera