VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
văicăreală, văicăreli s. f. (pop.) tânguire, lamentareSursa: Dicționar de argou al limbii române văĭcăreálă f., pl. elĭ. Iron. Vaĭet plicticos și ridicul.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)