VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a văduvíță (rar) s. f., g.-d. art. văduvíței; pl. văduvíțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
văduvíță f., pl. e (d. văduvă). Un mic pește de rîŭ (leviscus virga).
Sursa: Dicționaru limbii românești
văduviță f. pește gras, cu carnea foarte gustoasă, crește peste un kgr. și poate ajunge la 60 cm lungime (Idus melanotus).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VĂDUVÍȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
văduvita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul văduvit
văduvită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul văduvit