VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a văduvíe s. f., art. văduvía, g.-d. văduvíi, art. văduvíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
văduvíe f. Starea de văduv, de văduvă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
văduvie f. 1. starea văduvului sau a văduvei; 2; fig. dezolare: țara este ’n văduvie AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)