VĂCĂRÍE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VĂCĂRÍE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
văcăríe s. (., art. văcăría, g.-d. art. văcăríei; pl. văcăríi, art. văcăríile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
văcăríe f. Ocupațiunea de văcar. Crescătorie (stabiliment) de vacĭ, tamazlîc. Ĭal. Cireadă de vacĭ: cînd să vie văcăria, se pun la pîndă (Șez. 36, 26).
Sursa: Dicționaru limbii românești
VĂCĂRÍE1, văcării, s. f. 1. Cireadă de vaci. 2. Loc îngrădit și amenajat pentru adăpostirea vacilor. – Vacă + suf. -arie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) VĂCĂRÍE2, văcării, s. f. Meseria de văcar. – Văcar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)