văslaș m. cel ce vâslește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
vâsláș s. m., pl. vâsláși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VÂSLÁȘ, vâslași, s. m. Persoană care mânuiește vâslele1, care conduce o ambarcație cu vâsle1; vâslitor. – Vâslă1 + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)