VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
vânare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul vâna