VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. – Vreme + suf. -elnic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vremélnic adj. m., pl. vremélnici; f. vremélnică, pl. vremélniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.)
Sursa: Dicționaru limbii românești
vremelnic a. temporar. [Slav. VRIEMENÌNŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. – Vreme + suf. -elnic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)