VRACI, vraci, s. m. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĩ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vráci (-ci), s. m. – Medic. – Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), cf. slov. vračj. – Der. vrăcebnicesc, adj. (medical), din sl. vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie, s. f. (medicină), din sl. vračevanije; vrăciui, vb. (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, s. f. (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
vraci (tămăduitor) s. m., pl. vraciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vracĭ m., pl. tot așa (vsl. vrač, medic, sîrb. „vrăjitor”. V. vrajă). Vechĭ. Medic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VRACI, vraci, s. n. (Pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)