Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele votru:

VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĩ, votrĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



vótru (-ri), s. m.1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu sînt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut)a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122.
Sursa: Dicționarul etimologic român

vótru (reg.) (vo-tru) s. m., art. vótrul; pl. vótri, art. vótrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vótru, -i, s.m. – 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet: „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

VÓTRU, votri, s. m. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĭ, votrĭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)