VOLTIJÓR, voltijori, s. m. Persoană care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. – Din fr. voltigeur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VOLTIJÓR s.m. Cel care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. [< fr. voltigeur].
Sursa: Dicționar de neologisme
voltijór, voltijóri, s.m. (înv.) soldat din infanteria ușoară folosit ca tiralior (hărțuitor).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
VOLTIJÓR s. m. 1. acrobat călăreț care execută voltije. 2. cal dresat pentru exerciții de voltijă. (< fr. voltigeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
voltijór s. m., pl. voltijóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *voltijór m. (fr. voltigeur). Cel ce face voltij. În Francia, în ainte [!] de 1870, un fel de soldațĭ de elită, scunzĭ, așezațĭ la stînga batalionuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
voltijor m. soldat din infanteria ușoară, întrebuințat ca tiralior (= fr. voltigeur).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VOLTIJÓR, voltijori, s. m. Persoană care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. – Din fr. voltigeur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)