VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a volóc (-oáce), s. n. – Plasă de pescuit în apele mari. – Var. volog. Rus. volok (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 462; Tiktin), cf. sb., cr., slov. vlok.Sursa: Dicționarul etimologic român
volóc s. n., pl. voloáceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită volóc și -óg n., pl. oace (rus. vólok, d. voločitĭ, a tîrî; volokúša, năvod; bg. vlak, plasă. V. năvoloacă). Est. Plasă (de prins pește) purtată de doĭ oamenĭ. V. orie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
voloc n. Mold. plasă (mai mică ca năvodul). [Rus. VOLOKŬ (din VOLOČITI, a târî)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VOLÓC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o fragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: vológ s. n.] – Din rus., ucr. volok.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)