VOINICÓS, -OÁSĂ, voinicoși, -oase, adj. Bine făcut, voinic, puternic; chipeș, arătos; mândru. – Voinic + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
voinicós, voinicoásă, voinicóși, voinicoáse, adj. (reg.) 1. viteaz aparent, în realitate fricos. 2. bine făcut, voinic, puternic, chipeș, arătos, mândru.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
voinicós (rar) adj. m., pl. voinicóși; f. voinicoásă, pl. voinicoáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită voĭnicós, -oásă adj. (d. voĭnic). Iron. Viteaz aparent, dar în realitate fricos: Ițic e voĭnicos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VOINICÓS, -OÁSĂ, voinicoși, -oase, adj. (Rar) Bine făcut, voinic, puternic; chipeș, arătos; mândru. – Voinic + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 