VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VOCIFERÁ vb. I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a țipa cu mânie. [< fr. vociférer, cf. lat. vociferare].
Sursa: Dicționar de neologisme
VOCIFERÁ vb. intr. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a țipa. (< fr. vociférer, lat. vociferare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vocifera, vociferez v. t. a face scandal, a țipaSursa: Dicționar de argou al limbii române vociferá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocifereázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vociferà v. a vorbi cu mânie, scoțând țipete.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VOCIFERÁ, vociferez, vb. I. Intranz. A vorbi cu voce ridicată. ♦ (Fam.) A face scandal, a țipa. – Din fr. vociférer, lat. vociferare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)