Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele vocativ:

VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VOCATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif].
Sursa: Dicționar de neologisme


VOCATÍV s. n. caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. (< lat. vocativus, fr. vocatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

vocatív s. n., pl. vocatíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*vocatív n., pl. e (lat. vocativus). Gram. Cazu chemăriĭ, precum: omule, măĭ vecine; o, Doamne !
Sursa: Dicționaru limbii românești

vocativ n. cazul ce deseamnă persoana sau lucrul la care se vorbește: Dumnezeule !
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă adresarea, chemarea, invocația. – Din fr. vocatif, lat. vocativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)