VOCÁLIC, -Ă, vocalici, -ce, adj. Care aparține vocalelor, privitor la vocale. – Din fr. vocalique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VOCÁLIC, -Ă adj. Referitor la vocale, al vocalelor. [Cf. it. vocalico, fr. vocalique].
Sursa: Dicționar de neologisme
VOCÁLIC, -Ă adj. referitor la vocale, al vocalelor. (< fr. vocalique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vocálic adj. m., pl. vocálici; f. vocálică, pl. vocáliceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *vocálic, -ă adj. (d. vocală; fr. vocalique). Gram. De vocală, relativ la vocale: armonie vocalică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
VOCÁLIC, -Ă, vocalici, -ce, adj. Care aparține vocalelor, privitor la vocale. – Din fr. vocalique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)