VITÍCOL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VITÍCOL, -Ă adj. Referitor la cultura viței de vie. ♦ Bogat în vii. [< fr. viticole].Sursa: Dicționar de neologisme
VITÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la cultura viței de vie. 2. bogat în vii. (< fr. viticole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vitícol adj. m., pl. vitícoli; f. vitícolă, pl. vitícoleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *vitícol, -ă adj. (d. lat. vitis, viță, și -col din agri-col). Relativ la cultura vițeĭ de vie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
viticol a. privitor la cultura viei: industrie viticolă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VITICÓL, -Ă, viticoli, -e, adj. Care aparține viticulturii, privitor la viticultură. ♦ Care posedă culturi întinse de vii, bogat în vii. Regiuni viticole. – Din fr. viticole, it. viticolo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)