Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele viteză:

VITÉZĂ, viteze, s. f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală, repeziciune. ◊ Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ◊ Expr. Dă-i viteză = pornește în grabă! mergi repede! (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație. ◊ Viteză cosmică = viteză cuprinsă între 7,912-16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ◊ Viteză de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluției unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



VITÉZĂ s.f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală. ♦ (Fiz.) Variația unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. 3. (Med.) Viteză de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm care evidențiază un proces infecțios latent. 4. (Fot.) Timp de expunere. 5. (Mat.) Vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material. [< fr. vitesse].
Sursa: Dicționar de neologisme

VITÉZĂ s. f. 1. rapiditate de deplasare; iuțeală. ◊ variația unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. ♦ ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar. 3. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent. 4. (fot.) timp de expunere. 5. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material. (< fr. vitesse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

vitéză (-ze), s. f. – Iuțeală. – Var. vitesă. Fr. vitesse, probabil asimilat der. de la teză (sinteză, ipoteză, proteză). Nu au dat rezultate eforturile, puriștilor, pentru că impune uzul lui vitesă, cf. cenzură.
Sursa: Dicționarul etimologic român

viteză, viteze s. f. (tox.) metamfetamină.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

vitéză s. f., g.-d. art. vitézei; pl. vitéze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*vitéză f., pl. e (fr. vitesse, de unde ar fi trebuit să se facă viteță, ca fineță, tristeță, justeță). Barb. Ĭuțeală, răpegĭune [!], rapiditate, celeritate.
Sursa: Dicționaru limbii românești

VITÉZĂ, viteze, s. f. 1. Rapiditate în deplasare; iuțeală, repeziciune. ◊ Loc. adv. În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare. ◊ Expr. Dă-i viteză = pornește în grabă! mergi repede! (Fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede. 2. Raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație. Viteză cosmică = viteză cuprinsă între 7,912 și 16,6 km/secundă imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulară a Pământului până la părăsirea sistemului solar. ♦ Spec. Ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp. ◊ Viteză de sedimentare = interval de timp în care se depun hematiile în sângele rămas necoagulat, servind la diagnosticarea sau urmărirea evoluției unor boli. ♦ Fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului. – Din fr. vitesse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)