VITAMÍNĂ, vitamine s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VITAMÍNĂ s.f. Nume dat unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. [< fr. vitamine].
Sursa: Dicționar de neologisme
VITAMÍNĂ s. f. denumire dată unor compuși organici complecși necesari organismului pentru activitatea sa vitală. (< fr. vitamine, germ. Vitamin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vitamínă s. f., g.-d. art. vitamínei; pl. vitamíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *vitamínă f., pl. e (lat. vita, vĭață, și amină. V. amină). Chim. O substanță nedeterminată chimic, dar necesară asimilăriĭ alimentelor în organizm și care, cînd lipsește, cauzează scorbut. (Descoperită de medicu Olandez Eijkman în insula Java și preparată în stare pură de chimistu Funk, care a scos-o din tărîță. Decĭ orezu cu coajă e maĭ hrănitor de cît [!] cel descojit).
Sursa: Dicționaru limbii românești
VITAMÍNĂ, vitamine, s. f. Nume dat unor compuși organici indispensabili vieții, care se găsesc în alimente sau se prepară sintetic, cu rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. – Din fr. vitamine, germ. Vitamin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)