VITÁL, -Ă, vitali, -e, adj. 1. Care este caracteristic sau esențial pentru viață, în care rezidă viața; de viață, al vieții. 2. Foarte important, fundamental, esențial, de bază; indispensabil. – Din fr. vital, lat. vitalis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VITÁL, -Ă adj. 1. Referitor la viață; al vieții, necesar întreținerii vieții. 2. Principal, esențial, fundamental; indispensabil. [Cf. fr. vital, lat. vitalis]..
Sursa: Dicționar de neologisme
VITÁL, -Ă adj. 1. referitor la viață; necesar întreținerii vieții. 2. principal, esențial, fundamental; indispensabil. (< fr. vital, lat. vitalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vitál adj. m., pl. vitáli; f. vitálă, pl. vitáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *vitál, -ă adj. (lat. vitalis, d. vita, vĭață). De vĭață, al vĭețiĭ, de care atîrnă vĭața: funcțiunĭ vitale. Fig. Important, esențial, absolut necesar acțiuniĭ saŭ conservăriĭ: forțele vitale ale uneĭ țărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vital a. 1. ce ține de vieață, ce servă la conservarea vieții: forță vitală; 2. fig. foarte important, care atinge interesele cele mai grave: e o chestiune vitală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VITÁL, -Ă, vitali, -e, adj. 1. Care aparține vieții, care este caracteristic sau esențial pentru viață, în care rezidă viața; de viață, al vieții. 2. Foarte important, fundamental, esențial, de bază; indispensabil. – Din fr. vital, lat. vitalis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)