VIRÓLĂ, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. – Din fr. virole.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
VIRÓLĂ s.f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. (Tehn.) Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. [< fr. virole, cf. lat. viriola – mică brățară].
Sursa: Dicționar de neologisme
VIRÓLĂ s. f. 1. inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. 2. (tehn.) cilindru din foi de tablă nituite sau sudate, în construcția unei căldări, a unui rezervor. (< fr. virole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
virólă s. f., g.-d. art. virólei; pl. viróleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită VIRÓLĂ, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape. 2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. – Din fr. virole.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 