VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VÍRGA s.f. (Muz.) Semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. [< it., lat. virga].
Sursa: Dicționar de neologisme
VÍRGA s.n. Picături de apă care cad din nori sub forma unor fâșii, evaporându-se până la pământ. [< fr., lat. virga].
Sursa: Dicționar de neologisme
VÍRGA1 s. f. semn din muzica gregoriană, derivat din accentul grav latin. (< lat. virga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
VÍRGA2 s. n. (met.) fenomen în evaporarea ploii înainte de a ajunge la pământ, în zonele montane. (< lat., fr. virga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
VÍRGA subst. (Met.) Fenomen constând în evaporarea ploii înainte de a atinge solul, întâlnit mai ales în zonele montane. – Din lat., fr. virga.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)