VINDERÉU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderel (Falco tinnunculus și vesperinus). [Var.: vindiréu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a vinderéu (-éi), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău.Sursa: Dicționarul etimologic român
*vinderéu/vinderél s. m., art. vinderéul/vinderélul; pl. vinderéi, art. vinderéiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vindereu m. Mold. Tr. specie de șoim (Falco peregrinus): cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele și vindereii CR. [Ung. VÁNDOR (SOLYOM), șoim pribeag].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VINDERÉU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderei (Falco tinnunculus și vesperinus). [Var.: vindiréu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)