vințelér (-ri), s. m. – Viticultor. – Var. vințălar(iu). Mag. vincellér (Tiktin; Gáldi, Dict., 169). În Trans.Sursa: Dicționarul etimologic român
vințelér (reg.) s. m., pl. vințelériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vințelér, -i, s.m. – Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: „...să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vințelerii văd că vine o mogâldeață către ei” (Bilțiu 1999: 157; Săliștea de Sus). – Din magh. vincellér „îngrijitor de vie„, germ. Winzer „viticultor”.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
