Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele vileag:

VILEÁG s. n. (Pop.; în loc. adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. – Din magh. világ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



VILEÁG, vileaguri, s. n. (Pop.) 1. Lume, mulțime de oameni. ◊ Loc. adv. În vileag = în fața lumii, în public. ◊ Expr. Câtu-i (sau până-i) lumea și vileagul = niciodată. A da (sau a scoate) în (sau la) vileag = a face cunoscut, a divulga. 2. (În expr.) În vileagul vântului = în bătaia vântului. – Magh. világ.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

vileág s. n. – în expresia în vileag, public. Mag. vilag „lume” (Șeineanu, Semasiol., 189; Gáldi, Dict., 98).
Sursa: Dicționarul etimologic român

vileág (mai ales în expr.) (înv., pop.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

vileág, s.n. – Lume, mulțime, public: „Până-i lume și vileag / N-a veni în sat de steag” (Bârlea 1924 I: 113). – Din magh. világ „lume„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

vileág (ea dift.) n., pl. inuz. urĭ (ung. világ, lume, lumină. Cp. cu lume). Vechĭ. Locu de adunare a fie-căruĭ boĭer orĭ țăran chemat la războĭ orĭ revistă ca să i se inspecteze calu și armele (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 201). Azĭ. În vileag, în lume, în public. A da, a scoate în vileag, a divulga, a da de gol. V. stambă, bedreag, maĭdan). A te da în vileag, a te expune publiculuĭ și criticiĭ (cînd ar trebui să staĭ la o parte). În vileagu vîntuluĭ, în vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ (V. áret). Cît e lumea și vileagu, cît e lumea și pămîntu, pretutindenĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vileag n. în vileag, în public: a da, a scoate în vileag. [Ung. VILÁG, lumină, lume].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VILEÁG s. n. (înv. și pop.; în loc adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. – Din magh. világ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)