VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a viețuitór (înv., pop.) (vie-țu-i-) adj. m., pl. viețuitóri; f. sg. și pl. viețuitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
vĭețuitór, -oáre adj. Care vĭețuĭește. S. f. Ființă, animal: vĭețuitoarele lumiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
viețuitor a. și m. care viețuește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VIEȚUITÓR, -OÁRE, viețuitori, -oare, adj. (înv. și pop.) Care viețuiește; (care este) în viață, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, ființă. [Pr.: -țu-i-] – Viețui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)