Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele vicleim:

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



vicleím (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ, cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric înv., interzis de Alexandru Șuțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în șilele noastre. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188.
Sursa: Dicționarul etimologic român

vicleím (vi-cle-) s. n., pl. vicleímuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*vicleím n., pl. e și urĭ (din Vitleim, forma ngr. îld. Betleem). Munt. Un fel de teatru popular care la început era religios, ĭar azĭ e o procesiune cu irozĭ și alte tipurĭ. Fig. Spectacul ridicul.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vicleim n. 1. dramă religioasă și populară pentru nașterea Domnului; 2. fig. spectacol ridicol. [După numele orașului Vitleim sau Betleem, unde s’au omorît pruncii de către Irod (de unde sinonimul Mold. irod)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Vicleim n. numele popular al Betleemului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Cristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

vicleím (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ, cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric înv., interzis de Alexandru Șuțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în șilele noastre. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188.
Sursa: Dicționarul etimologic român

vicleím (vi-cle-) s. n., pl. vicleímuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*vicleím n., pl. e și urĭ (din Vitleim, forma ngr. îld. Betleem). Munt. Un fel de teatru popular care la început era religios, ĭar azĭ e o procesiune cu irozĭ și alte tipurĭ. Fig. Spectacul ridicul.
Sursa: Dicționaru limbii românești

vicleim n. 1. dramă religioasă și populară pentru nașterea Domnului; 2. fig. spectacol ridicol. [După numele orașului Vitleim sau Betleem, unde s’au omorît pruncii de către Irod (de unde sinonimul Mold. irod)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Vicleim n. numele popular al Betleemului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)