VICECÓNSUL, viceconsuli, s. m. Persoană care înlocuiește pe consul când acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat; titlu, funcție deținută de această persoană. – Din fr. vice-consul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VICECÓNSUL s.m. Demnitar care-l înlocuiește pe consul când acesta lipsește; cel care îndeplinește funcțiile consulare în orașele unde nu există consulat. [Cf. fr. vice-consul].
Sursa: Dicționar de neologisme
VICECÓNSUL s. m. demnitar care îndeplinește funcții consulare, având rang inferior consulului. (< fr. vice-consul)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vicecónsul s. m., pl. vicecónsuliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *vicecónsul m., pl. lĭ. Consul de un grad maĭ mic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
viceconsul m. cel ce înlocuește pe consul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VICECÓNSUL, viceconsuli, s. m. Persoană care înlocuiește pe consul când acesta lipsește sau care îndeplinește funcția de consul într-un oraș unde nu există consulat; titlu, funcție deținută de această persoană. – Din fr. vice-consul.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)