VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VEXÁ vb. I. tr. A contraria; a ofensa, a jigni. [< fr. vexer, cf. lat. vexare].
Sursa: Dicționar de neologisme
VEXÁ vb. tr. a ofensa, a jigni. ◊ a contraria. (< fr. vexer, lat. vexare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vexá (a ~) vb., ind. prez. 3 vexeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vexà v. a jigni, a supăra.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VEXÁ, vexez, vb. I. Tranz. A răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria. – Din fr. vexer, lat. vexare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)