Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele versant:

VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți] – Din fr. versant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



VERSÁNT s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafață înclinată a unui acoperiș cu două fețe. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. versant].
Sursa: Dicționar de neologisme

VERSÁNT s. n. /s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!versánt s. m., pl. versánți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*versánt n., pl. urĭ saŭ e (fr. versant, it. versante). Povîrniș, coastă, pantă, de unde se scurg apele. V. pripor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

VERSÁNT, versanți, s. m. Coastă a unui munte sau a unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. și: (n.) versante] – Din fr. versant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți] – Din fr. versant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VERSÁNT s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafață înclinată a unui acoperiș cu două fețe. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. versant].
Sursa: Dicționar de neologisme

VERSÁNT s. n. /s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!versánt s. m., pl. versánți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*versánt n., pl. urĭ saŭ e (fr. versant, it. versante). Povîrniș, coastă, pantă, de unde se scurg apele. V. pripor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

VERSÁNT, versanți, s. m. Coastă a unui munte sau a unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. și: (n.) versante] – Din fr. versant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VERSÁNT, versante, s. n. Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte sau ale unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. si: (m.) versanți] – Din fr. versant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

VERSÁNT s.n. 1. Coasta unui deal sau a unui munte. 2. Suprafață înclinată a unui acoperiș cu două fețe. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. versant].
Sursa: Dicționar de neologisme

VERSÁNT s. n. /s. m. 1. coastă a unui deal sau a unui munte. 2. fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. (< fr. versant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!versánt s. m., pl. versánți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*versánt n., pl. urĭ saŭ e (fr. versant, it. versante). Povîrniș, coastă, pantă, de unde se scurg apele. V. pripor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

VERSÁNT, versanți, s. m. Coastă a unui munte sau a unui deal; pantă. ♦ Fiecare dintre suprafețele înclinate ale unui acoperiș. [Pl. și: (n.) versante] – Din fr. versant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)