VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VERITÁTE s.f. (Liv.) Adevăr, realitate. [Cf. fr. vérité, lat. veritas].
Sursa: Dicționar de neologisme
VERITÁTE s. f. adevăr, realitate. (< fr. vérité, lat. veritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
veritáte (rar) s. f., g.-d. art. veritắții; pl. veritắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *veritáte f. (lat. véritas, -átis). Rar. Adevăr.
Sursa: Dicționaru limbii românești
veritate f. 1. adevăr, lucru adevărat; 2. principiu sigur, axiomă: verități matematice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)